Pericardita acută (Acute pericarditis) este un sindrom inflamator acut al pericardului (Pericardium), care reprezintă aproximativ 5% dintre prezentările în serviciile de urgență pentru dureri toracice acute de cauză necoronariană 1,2. Diagnosticul se stabilește pe baza criteriilor stabilite de Societatea Europeană de Cardiologie (European Society of Cardiology - ESC), iar tratamentul de primă bază implică asocierea colchicinei (Colchicine) cu aspirină sau un antiinflamator nesteroidian (AINS) în vederea reducerii riscului de recurență 1,3.

Abordarea clinică și terapeutică în pericardita acută (Clinical and Therapeutic Approach in Acute Pericarditis) 1 Evaluarea criteriilor ESC Verificarea prezenței a cel puțin două dintre criteriile diagnostice stabilite (durere, frecătură, ECG, revărsat). 2 Investigații paraclinice Efectuarea ECG cu 12 derivații, ecocardiografiei și dozarea markerilor inflamatori (VSH, Proteina C Reactivă). 3 Inițierea tratamentului Administrarea de AINS/aspirină și colchicină conform protocolului standard pentru profilaxia recidivelor. 4 Monitorizare și nursing Supravegherea semnelor vitale, a toleranței digestive și a semnelor de alarmă pentru tamponadă cardiacă.

Epidemiologie (Epidemiology)

Pericardita acută afectează toate grupele de vârstă, înregistrând însă o incidență maximă la bărbați cu vârste cuprinse între 16 și 65 de ani 1,2. Fără administrarea de colchicină, între 15% și 30% dintre pacienți dezvoltă pericardită recurentă (Recurrent pericarditis) în decurs de 18 luni 3.

Etiologie (Etiology)

În țările dezvoltate, 80–90% dintre cazuri sunt considerate idiopatice sau de presupusă cauză virală 1,2:

  • infecțioase (Infectious): virale (coxsackievirus, echovirus, adenovirus, SARS-CoV-2, HIV), bacteriene (Mycobacterium tuberculosis — principala cauză în regiunile endemice), fungice

  • autoimune și post-lezare cardiacă (Autoimmune and post-cardiac injury): lupus eritematos sistemic (Systemic lupus erythematosus - SLE), artrită reumatoidă, sindrom Dressler (Dressler syndrome) (pericardită post-infarct miocardic), sindrom post-pericardiotomie 1

  • metabolice (Metabolic): pericardită uremică (Uremic pericarditis) în cadrul bolii renale cronice avansate, mixedem

  • neoplazice (Neoplastic): metastaze ale carcinomului pulmonar sau mamar, limfoame

Prezentare clinică (Clinical Presentation)

Conform ghidurilor Societății Europene de Cardiologie (ESC), stabilirea diagnosticului pozitiv de pericardită acută necesită îndeplinirea a cel puțin 2 din următoarele 4 criterii 1:

  • durere toracică pericarditică (Pericarditic chest pain) (prezentă în >85–90% din cazuri): durere retrosternală ascuțită, cu caracter pleuritic, care iradiază spre creasta trapezului (prin inervarea nervului frenic) și care se ameliorează în poziție șezândă, cu trunchiul aplecat înainte

  • frecătură pericardică (Pericardial friction rub) (prezentă în <33% din cazuri): zgomot auscultator de înaltă frecvență, aspru, trifazic, cel mai bine auscultat la marginea stternală stângă inferioară, cu pacientul aplecat în față la sfârșitul expirului

  • modificări electrocardiografice caracteristice (Characteristic ECG changes) (până la 60% din cazuri): elevație nouă generalizată a segmentului ST și/sau subdenivelare a segmentului PR

  • revărsat pericardic (Pericardial effusion) (până la 60% din cazuri): lichid pericardic nou apărut sau în cantitate crescută evidențiat la ecocardiografia transtoracică

Investigații (Investigations)

Electrocardiograma (ECG)

ECG-ul cu 12 derivații parcurge în mod clasic patru stadii evolutive 1,2:

  • stadiul 1 (ore până la zile): elevație generalizată a segmentului ST de tip concav („în formă de șa”) și subdenivelare a segmentului PR în derivațiile membrelor și precordiale, însoțite de subdenivelare reciprocă a ST și elevație PR în derivatia aVR (și V1), precum și prezența semnului lui Spodick (Spodick sign) (segment TP descendent)

  • stadiul 2 (1–2 săptămâni): normalizarea segmentelor ST și PR, însoțită de platitudinea undelor T

  • stadiul 3 (2–3 săptămâni): inversiune difuză a undelor T (apărută exclusiv după revenirea segmentelor ST la linia de bază, spre deosebire de infarctul miocardic acut cu supradenivelare de segment ST)

  • stadiul 4 (săptămâni până la luni): revenirea la aspectul ECG bazal normal

Teste de laborator (Laboratory investigations)
  • markeri inflamatori (Inflammatory markers): valori crescute ale proteinei C reactive (CRP), vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH) și leucocitoză, care susțin diagnosticul și ghidează durata tratamentului 1

  • troponina cardiacă (Cardiac troponin): ușor crescută la 20–30% dintre pacienți, indicând inflamație miocardică epicardică concomitentă (miopericardită / Myopericarditis) 1,2

Imagistică (Imaging)
  • ecocardiografia transtoracică (Transthoracic echocardiography - TTE): recomandată la toți pacienții pentru cuantificarea revărsatului pericardic și excluderea tamponadei cardiace (Cardiac tamponade) (colaps diastolic al ventriculului drept, colaps sistolic al atriului drept, VCI pletorică) 1

  • RMN cardiac (Cardiac magnetic resonance - CMR): evidențiază îngroșarea pericardică circumferențială (>3 mm), edemul pericardic decelat în secvențe T2-STIR și priza de contrast tardivă cu gadolinium (LGE) la nivelul pericardului

Diferențierea clinică și paraclinică: Pericardită acută vs. STEMI (Clinical & Paraclinical Differentiation: Acute Pericarditis vs. STEMI)
Parametru clinic / paraclinic (Clinical / Paraclinical Parameter) Pericardită acută (Acute Pericarditis) Infarct miocardic acut - STEMI (STEMI)
Aspectul durerii (Pain characteristics) Pleuritică, ascuțită, ameliorată de poziția aplecată înainte Opresivă, retrosternală, neinfluențată de poziție sau respirație
Modificări ECG (ECG changes) Elevație ST concavă, răspândită; subdenivelare PR Elevație ST convexă („în dom” sau „tombstone”), localizată teritorial
Reciprocitate ST (ST reciprocity) Prezentă doar în aVR (și V1) Prezentă în derivațiile opuse teritoriului infarctat
Enzime cardiace (Cardiac enzymes) Normale sau ușor crescute (în miopericardită) Elevate semnificativ, cu cinetică de infarct miocardic

Management și protocol de îngrijire (Management & Nursing Protocol)

  • terapie medicală de primă linie (First-line medical therapy): aspirină în doză mare (750–1000 mg la fiecare 8 ore) sau ibuprofen (600 mg la fiecare 8 ore), ambele administrate cu gastroprotecție (inhibitori de pompă de protoni) timp de 1–2 săptămâni, asociate cu doze mici de colchicină (0,5 mg o dată pe zi pentru pacienții cu greutate <70 kg sau 0,5 mg de două ori pe zi pentru cei cu greutate ≥70 kg) administrată timp de 3 luni, ceea ce reduce rata de recidivă la jumătate 1,3

  • restricție privind efortul fizic (Exercise restriction): evitarea activităților fizice intense până la dispariția completă a simptomelor și normalizarea CRP, a ECG-ului și a ecocardiografiei (minimum 3 luni pentru sportivii de performanță) 1

  • corticoterapie (Corticosteroids): rezervată strict pacienților cu contraindicații la AINS/colchicină sau cu indicații autoimune specifice, deoarece utilizarea precoce a steroizilor crește riscul de recidivă 1,3

  • monitorizare clinică și nursing (Bedside monitoring & nursing care):

    • Semne vitale (Vital signs): monitorizarea frecvenței cardiace, a tensiunii arteriale (urmărirea scăderii presiunii pulsului sau a hipotensiunii sugestive pentru tamponadă) și a saturației în oxigen.
    • Poziționarea pacientului (Patient positioning): încurajarea poziției șezânde sau semi-șezânde cu aplecare ușoară înainte pentru ameliorarea durerii toracice.
    • Precauții medicamentoase (Drug precautions): supravegherea toleranței digestive (greață, diaree în cazul colchicinei; risc de ulcer/hemoragie digestivă la AINS/aspirină).
    • Semne de alarmă (Red-flag signs): vigilență maximă pentru apariția dispneei severe, jugularelor turgescente, pulsului paradoxal sau hipotensiunii arteriale, semne ce indică evoluția către tamponadă cardiacă.

Diagnostic diferențial (Differential Diagnosis)

Vezi și (See also)